Corzile noastre vocale sunt parte din laringe și sunt utilizate în principal pentru producerea vorbirii. Ele vibrează atunci când expirăm aerul din plămâni și este generată o scădere de presiune. Acest proces este cel care ne permite să creăm sunete diferite. Sunetele înalte sunt create atunci când mușchii din laringe sunt contractați, în timp ce tonurile joase sunt obținute atunci când aceeași mușchi sunt necontractați. Bărbații au în general corzi vocale mai lungi, motiv pentru care au voci mai groase. Audibilitatea tonurilor depinde de intensitatea fluxului de aer. Cavitatea de rezonanță situată între gât, cavitatea orală și cavitatea nazală sunt esențiale pentru modificările de timbru și nuanțarea tonului. În combinație, corzile vocale, fluxul de aer și o cavitate cu rezonanță creează „instrumentul” pe care îl utilizăm pentru a produce sunete, fiind responsabile pentru caracteristicile vocale unice ale fiecărei voci.